Am căutat răspunsuri la doamne trecute de prima tinerețe, pentru că ele au cel mai adesea un stil format, construit în timp, și știu să transmită prin haine nu doar gust, ci și caracter. Nu urmăresc doar să fie în pas cu moda, ci să se exprime pe ele însele – firesc, cu bun-simț și autenticitate. Într-o dimineață liniștită de vară, în Grădina Publică, privirea mi-a fost atrasă de o siluetă elegantă. Dănița Dumitrache, o doamnă rafinată, cu ochi ca cerul de albaștri, știe să se îmbrace potrivit vârstei ei: adică să scoată în evidență avantajele și să ascundă ceea ce nu-i de arătat. Nu a uitat de accesorii – discrete, dar potrivite. Poartă o rochie neagră, dar cu accente de culoare care reușesc să o scoată din anonimat. „Nu mai e lumea ce-a fost. Cel mai mult mă deranjează hainele necălcate. Eram altă generație, doar și noi am trăit greu cu banii, erau scumpe hainele, dar acum... Eu îi mai zic nepoatei mele: Hai să călcăm tricoul un pic, și îmi răspunde: «Dar lasă, mămăică, așa e moda!»” Cumpără haine în funcție de vârstă și de buget, cu un ochi mereu atent la nuanțele potrivite. „De obicei îmi iau haine după vârsta mea și după bugetul meu. Am 67 de ani, nu mai pot să iau orice culoare, de exemplu.” Despre tinerele de azi vorbește cu un amestec de admirație și ușoară reținere. „Îmi place cum se îmbracă – sunt colorate, sunt vesele. În general, sunt după vârsta lor. Un pic prea expuse uneori... Despre pantalonii scurți și bluzele tip bustieră vorbesc. Și dacă le porți, trebuie să fii atentă – nu sunt pentru orice tip de figură.” Iar sfatul ei, spus cu umor și un strop de nostalgie: „Să se uite în oglindă când ies pe ușă. Măcar atât, cât să nu bombănim noi, doamnele bătrâne, în spatele lor.” La Biblioteca de Vară, între fire colorate, copii curioși și răbdare în doză generoasă, Leonica Roman – bibliotecară la Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” – poartă cu mândrie o ie, asortată cu o fustă mov satinat și o traistă țesută chiar de dumneaei. O prezență blândă, dar fermă, senină și luminoasă – exact ca iile pe care le îndrăgește. „Sunt o pasionată a tradițiilor populare românești. Am în colecție vreo 40 de ii. Pot spune cu bucurie că am o ie de Covurlui, pe care am cusut-o în urmă cu doi ani. Am muncit o mie de ore, în aproximativ nouă luni”, ne mărturiseşte Leonica Roman. Pentru ea, stilul nu e dictat de revistă sau ecran, ci de respectul față de propriul corp și față de cei din jur. „Consider că fiecare se îmbracă cum se simte bine și nu trebuie să judecăm pe nimeni după felul în care se îmbracă. Poate la o anumită vârstă se poartă fusta mai scurtă, la alta – poate fusta mai lungă.” Totuși, pentru ea, fiecare loc cere o ținută potrivită, iar libertatea de expresie nu trebuie confundată cu lipsa de bun-simț: „Să se îmbrace decent în momentul în care ajung într-un anumit loc. Spre exemplu, la biserică nu poți să mergi în colanți și bluză transparentă”. Fostă învățătoare, Margareta își amintește cu drag de elevii ei, dar și de vremea când eleganța era o formă de educație. Poartă haine comode, dar atent alese. Este adepta bunului gust, a calității, a armoniei cromatice. Fiecare piesă vestimentară îşi are rostul într-un ansamblu gândit cu migală. „Când îmi aleg un lucru – o rochie sau altceva – să fie în primul rând nou, frumos, elegant. Culorile să se îmbine frumos, să nu fie țipătoare. Materialul – de calitate, bumbac, mătase. Chiar am niște mătăsuri vechi și vreau să mi le recondiționez.” Despre tineri are o părere echilibrată: „După mine, unele se îmbracă chiar frumos. Un stil sportiv-elegant. Nu îmi plac pantalonii rupți – nici la fete, nici la băieți. Când te îmbraci, nu trebuie să fie pe tine mai mult de trei culori. Să se asorteze acele culori, să placă ochiului.” Cu o sinceritate ușor ironică, oferă și un sfat generației tinere: „Le primesc tinerii sfaturile?... Să fie mai atenți cum se îmbracă, în special fetele. O femeie, dacă își arată tot înainte de a întâlni pe cineva, ăla nu mai are ce descoperi. Se uită cum mă uit la banca aceasta (n.r. banca din parc), văd că îi lipsește o vergea și mă doare spatele. Să fie mai decente și mai acoperite un pic. Pentru că acum ai de unde alege.” Mariana este tipul de femeie care nu are nevoie să spună prea multe – prezența ei o face. Directă, energică, cu o frumusețe înflăcărată, scoasă în evidență de părul roșu care îi încadrează frumos chipul. Stilul vestimentar? Nimic exagerat, dar plin de atitudine. Un sexy discret, asumat, perfect integrat personalității ei. „În ultima vreme sunt atentă la materialele calitative – să cadă bine haina, să se șifoneze mai greu. Nu contează câte haine ai, ci calitatea lor.” Accesoriile sunt alese cu grijă, dar trebuie să fie versatile: „Îmi aleg accesorii universale, care să se potrivească și cu o rochie, și cu un pantalon”, spune ea, arătând spre o brățară din piele. Poartă și un lanț colorat care îi subliniază zâmbetul. Despre moda tinerilor, Mariana vorbește tranșant, fără menajamente: „Mi se pare nepotrivit. Cred că trebuie să ajungi să meriți să ai unghii, gene, extensii... Exagerează prea mult. Dar poate suntem noi, cei mai în vârstă, care nu suntem de acord cu generația tânără.” Sfatul ei are o notă profundă, care transcende hainele: „Un sfat pentru toată lumea este să își ordoneze mintea și sufletul, și apoi toate se vor alinia – și stilul, și cum vei arăta. Pentru că degeaba copiezi pe cineva și îți iei ținute purtate de alții, dacă nu te reprezintă. Un stil se construiește. Nu arăta mai mult decât îți poți permite să oferi.” Aceste patru doamne, trecute de prima tinerețe, dar cu reguli de stil clar formate și educate de-a lungul timpului, converg către o idee comună: eleganța nu înseamnă să urmezi orbește moda, ci să știi cine ești. Să știi ce ți se potrivește, cum te prezinți în lume, cum îți respecți vârsta, corpul și contextul social. Stilul, spun ele, nu este un moft, ci o formă de educație vizuală și socială – o carte de vizită tăcută care spune cine ești, înainte de a rosti un singur cuvânt.