Dramatizare emoționantă a condiției umane, văzută prin ochii teatrului galatean
Teatrul galatean a adus în prim-plan piesa "Îngropați-mă pe după plintă", o dramatizare bazată pe romanul autobiografic al lui Pavel Sanaev, publicat în 1995. Conform viata-libera.ro, această lucrare a fost ecranizată în 2008 și explorează complexitatea naturii umane, prezentând atât frumusețea, cât și urățenia vieții.
Piesa ilustrează viața unei familii disfuncționale în Moscova sovietică din anii '70. În centrul povestirii se află bunicii mamei unui băiat de opt ani, interpretat de Răzvan Klop. Acesta reușește să aducă la viață un personaj emoționant, care, în ciuda problemelor de sănătate, stârnește compasiune în rândul spectatorilor.
În rolul bunicii, Isabela Oancea oferă o performanță memorabilă, fiind considerată una dintre cele mai dificile roluri din cariera sa. Aceasta reușește să transmită o gamă largă de emoții și să aibă un impact semnificativ asupra spectatorilor, amintind de personaje celebre din literatura mondială. Este un exemplu de forță și candoare, subliniind dificultățile de a crește un copil.
Radu Niculescu interpretează bunicul, un profesor universitar pensionat, care caută evadare din greutățile vieții prin pescuit. Acest personaj aduce o notă de umor și melancolie, având grijă de nepoții săi în timp ce se luptă cu propriile sale frustrări.
Mama băiatului, Cristina Gheorghe, se află prinsă între capriciile partenerului și obligațiile materne, aducând o nuanță de sensibilitate și regret în interpretarea sa. Într-o scenă post-finală, aplauzele spectatorilor au celebrat nu doar talentul actorilor, ci și spiritul teatrului galatean independent.
Ion Sapdaru, regizorul piesei, a făcut un apel către public, încurajându-i să sprijine teatrul și creațiile sale. Această piesă nu este doar o simplă reprezentare a vieții cotidiene, ci și un apel la empatie și înțelegere pentru toate experiențele trăite de oameni, evidențiind legăturile dintre generații și complexitatea relațiilor familiale.
Astfel, "Îngropați-mă pe după plintă" devine un punct de cotitură în modul în care este percepută condiția umană, demonstrând că atât rușii, cât și americanii împărtășesc aceleași slăbiciuni și dorințe.
