Activitatea Parintelui Constantin Sarbu în Parcul Calarasi - Vergului
În anul 1938, părintele Constantin Sarbu, originar din Galați și născut în 1905, a preluat parohia "Parcul Calarasi - Vergului" din București, într-o zonă muncitorească extrem de săracă. Locuitorii acestei comunități se confruntau cu condiții precare, trăind în "chichinete înfricoșătoare" și având străzi pline de noroi sau praf, în funcție de sezon.
Părintele Sarbu și-a început activitatea într-o capelă disfuncțională situată în subsolul Spitalului "Sfânta Elena". Aceasta a fost amenajată cu ajutorul doctorului Victor Gomoiu, directorul instituției la acea vreme. Martorii vremii menționează că părintele a făcut numeroase îmbunătățiri și a reușit să atragă atenția asupra nevoilor comunității. Cu ajutorul câtorva enoriași, a reușit să organizeze prima Sfântă Liturghie pe Crăciunul anului 1938, având în jur de șapte-opt credincioși prezenți.
Pe parcursul slujirii sale, părintele nu s-a limitat doar la activitățile religioase, ci a inițiat și acțiuni filantropice. De Paști și de Crăciun, el aducea alimente la aproximativ două sute de familii sărace, oferind ajutoare și pe timpul iernii. Mulți dintre cei aflați în dificultate găseau sprijin, inclusiv în găsirea unui loc de muncă. Potrivit unui martor al acelor vremuri, faptele sale bune au contribuit la reducerea infracționalității din cartier.
Cu toate acestea, părintele Sarbu a avut de înfruntat invidia și calomniile unor colegi, ceea ce a dus la o anchetă de amploare din partea Patriarhiei și Ministerului Culturii. Aceste acuzații s-au dovedit a fi neîntemeiate, iar părintele se ocupa, în realitate, de sufletele celor de la "Oastea Domnului", o asociație cunoscută acum, menită să ajute persoanele cu probleme legate de alcool.
În căutarea unui loc pentru a construi o biserică adevărată, părintele Sarbu a luptat timp de cinci ani pentru a obține un teren de la Așezămintele Regale. După ce a trimis 51 de memorii instituțiilor de atunci, a reușit în cele din urmă să obțină aprobarea necesară în 1943. În aceeași an, a fost pusă piatra de temelie a Bisericii "Sfinții Împărați", care urma să fie un loc de întâlnire și ajutor pentru comunitate.
Lucrările la biserică au fost întârziate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, însă părintele a continuat să adune fonduri și materiale. A reușit să convingă chiar și personalități importante, precum maresalul Ion Antonescu, să susțină construcția. Biserica, construită într-un stil neoromanesc, a fost finalizată și sfințită în anul 1949, fiind un simbol al unității și al sprijinului comunității.
De asemenea, a fost implicat în diverse acțiuni caritabile, oferind ajutoare și susținând persoanele aflate în nevoie, chiar și după seceta din 1946. Aceste acțiuni i-au adus părintele Sarbu recunoaștere, dar și dușmănie din partea celor care nu împărtășeau aceleași valori, culminând cu arestarea sa în 1954, când a fost acuzat pe nedrept de "uneltire contra ordinii sociale".
Astăzi, activitatea sa este apreciată, Biserica "Sfinții Împărați" continuând să fie un loc de închinare și sprijin pentru comunitate.
