Aşa cum aflăm de la muzeografa Cristiana Ștefania Culiță, expoziția reunește lucrări recente din seria „Radiografii cromatice”, compoziții ceramice în care transparența porțelanului, intervenția cromatică și lumina se suprapun într-un limbaj vizual stratificat, alături de o selecție de desene și serigrafii. Într-o logică a palimpsestului, fiecare desen păstrează urme ale traseului inițial, corecturi, suprapuneri și reveniri – devenind spații în care memoria gestului se acumulează, se disipează și reapare într-o nouă configurație. Născută la Galați, formată la Cluj și stabilită la Ploiești, Liliana Marin definește această serie ca „o explorare constantă a ceea ce este ascuns dar poate fi relevat oricând”, iar porțelanul, în viziunea sa, „devine mediu de explorare a modului prin care lumina pătrunde materialul, dezvăluindu-i straturile ascunse”. Atât în cazul desenelor, dar și al lucrărilor ceramice, fragilitatea este o valoare centrală, suportul devenind un teren de căutări între claritate și opacitate. Expoziția se articulează în relație directă cu patrimoniul muzeului, pornind de la lucrarea semnată de Lena Constante - piesă de tapiserie realizată din fragmente de textile țărănești, colectate, salvate și recompuse într-o formă nouă - recuperată aici simbolic prin prezența ei pregnantă în nucleul demersului curatorial.