Directiva europeană îndeamnă la prevenirea insolvenței, dar România alege minimul
Europa a început să trateze insolvența nu ca un accident, ci ca un proces care trebuie prevenit. Directiva (UE) 2019/1023 subliniază importanța reacției rapide în fața dificultăților financiare. Conform viata-libera.ro, în România, transpunerea acestei directive a fost formal corectă, dar s-au păstrat opțiuni minimale fără clare obligații de intervenție la timp.
👉 Modalitatea de aplicare a directivei în România
Directiva (UE) 2019/1023 sugerează ca reacția la primele semne de insolvență să fie „timpurie, responsabilă și orientată spre prevenție”. Totuși, în România, aplicarea s-a dovedit a fi superficială, fără declanșatori obiectivi sau consecințe pentru inactivitate. Astfel, sistemul rămâne unul facultativ, iar semnalele de insolvență sunt adesea ignorate.
Cazul Liberty Galați este emblematic pentru acest trend. Chiar dacă creditorii au solicitat deschiderea procedurii de insolvență începând cu 2022, accesarea mecanismelor de restructurare preventivă a avut loc abia în martie 2025, după ce problemele financiare s-au agravat semnificativ.
👉 Consecințele întârzierii măsurilor de prevenție
Întârzierile în aplicarea măsurilor de prevenție au dus la erodarea relațiilor comerciale și la scăderea valorii întreprinderii. Costurile acestei pasivități nu se limitează doar la companie, ci afectează și furnizorii, angajații, bugetul public și economia locală. Mesajele politice locale favorizează apelurile către ajutoare guvernamentale, în locul aplicării proactive a regulilor existente.
Uniunea Europeană a creat un cadru destinat prevenirii insolvenței, dar nu are capacitatea de a forța autoritățile locale să îl utilizeze eficient. Aceasta subliniază necesitatea unei maturități instituționale care să promoveze utilizarea responsabilă a instrumentelor disponibile, pentru a evita crizele extreme.
