Nicolae Dabija, poet și academician, comemorat la patru ani de la dispariție
Nicolae Dabija, poet și academician, comemorat la patru ani de la dispariție
Pe 12 martie 2021, poetul și academicianul Nicolae Dabija pleca dintre noi, lăsând în urmă o moștenire literară profundă și valoroasă. S-a născut pe 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimișlia, iar părinții săi, Trofim Ciobanu și Cristina Dabija, au avut o influență esențială în formarea sa spirituală și culturală. Mama sa, o creștină devotată, recita duminica poezii de Eminescu și povestiri despre voievodul Ștefan cel Mare, având un impact profund asupra dezvoltării talentului său artistic.
Nicolae Dabija a mărturisit cu nostalgie despre copilăria sa, amintindu-și de atmosfera din casa bunicilor care era plină de cărți. A început să viseze la cariera de poet de tânăr, rugându-l pe Dumnezeu să-i ofere aceea „pană de înger” pentru a-și exprima gândurile. Citează el: „Credeam că poetii scriu cu pana de inger”.
În 1966, a început studiile la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea de Stat din Chișinău, dar a fost exmatriculat în anul III din cauza activității sale proromânești. A povestit despre acel an în care a stat în satul său natal: „Fără acel moment dramatic, biografia mea ar fi fost incompletă”. A reușit să intre apoi la Facultatea de Filologie și a început să scrie pentru diverse publicații, aducând la lumina povești și fapte istorice îngropate de imperiile care au dominat Basarabia.
În 1977, a fost recompensat cu Premiul Tineretului pentru volumul său de debut, „Ochiul al treilea”, iar banii câștigați i-a folosit pentru a săpa o fântână în satul natal, care poartă numele său. Asemenea fântânii biblice, aceasta va aduce nu doar apă, ci și inspirație și credință pentru localnici.
Nicolae Dabija a fost un susținător activ al limbii române, luptând pentru recunoașterea acesteia ca limbă de stat în R. Moldova, în ciuda opoziției întâmpinate. Conform unor surse, el a avut o influență considerabilă asupra societății din Basarabia, adunând oamenii săi în jurul unui nume comun și a unei identități naționale: „O Țară spune aceeași rugăciune, ca să ne dea la toți același nume”.
La patru ani de la încheierea călătoriei sale pământești, fiii săi continuă lupta pentru promovarea valorilor sale literare și culturale. Doina Dabija, fiica sa, se află acum la conducerea revistei „Literatura și Arta” și își onorează astfel părul lui Nicolae. Acesta rămâne o voce distinctă în tradiția literară română, iar cuvintele sale continuă să inspire. Poetul și jurnalistul va fi mereu amintit ca o stea în constelația limbii române, iar moștenirea sa va dăinui de-a lungul timpului. Dumnezeu să-l odihnească!
