Uniunea Sovietică și experimentul de redirecționare a apelor din Siberia
Update cu 1 lună în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu
Uniunea Sovietică și experimentul de redirecționare a apelor din Siberia
În anii '70, Uniunea Sovietică a desfășurat un experiment audacios pentru a redirecționa apele din râurile siberiene, care, în mod normal, se varsă în Oceanul Arctic. Proiectul a avut ca scop devierea apei către Asia Centrală, însă s-a dovedit a fi un mare eșec. Potrivit informațiilor publicate de digi24.ro, după 50 de ani de la primele "explozii nucleare pașnice", ideea ar putea fi reluată.
În apropierea Muntelui Ural se află un lac cunoscut sub numele de Lacul Nuclear, accesibil doar cu barca pe râurile Kolva și Viserka din orașul Nirob, un loc care în trecut era folosit pentru exilarea opozanților politici. Ajunși pe malul lacului, vizitatorii întâlnesc semne de avertizare care indică pericolul de iradiere. Andrei Fadeev, un blogger din Perm, a descris lacul ca având o "apă transparentă", subliniind că atmosfera nu părea periculoasă. Totuși, dozimetrul său a arătat că în unele zone nivelul radiațiilor rămâne ridicat.
Lacul Nuclear s-a format în 1971, când Uniunea Sovietică a detonat trei dispozitive nucleare îngropate la 127 de metri adâncime. Fiecare explozie avea o putere similară cu cea a bombei de la Hiroshima. Acesta era doar un aspect al proiectului denumit "Taiga", parte dintr-o inițiativă de "explozii nucleare pașnice" desfășurată pe parcursul a două decenii.
Scopul acestor detonări era de a excava un canal gigantic între râul Peciora și Kama, afluent al Volgai, pentru a redirecționa o parte din apă către regiunile secetoase din sud. Planul complex de deviere a cursurilor de apă implica mii de kilometri de canale și rezervoare. În ciuda eforturilor de a păstra secretul experimentului, exploziile au fost detectate de țări îndepărtate și au atras critici internaționale.
Cu jumătate de secol mai târziu, Lacul Nuclear a devenit o atracție turistică. Proiectul inițial a fost inspirat de mari realizări din istorie, cum ar fi apeductele romane, dar a fost contestat de mulți experți care au avertizat asupra impactului negativ asupra mediului.
În anii '80, opoziția față de aceste planuri s-a intensificat, culminând cu dezastrul de la Cernobîl în 1986, care a dus la anularea proiectului. "Acest flux uriaș de apă către Oceanul Arctic nu avea nicio utilitate", a explicat Douglas Weiner, istoric al politicilor de mediu sovietice.
Ideea de redirecționare a apelor nu a dispărut complet. În 2008, primarul Moscovei a propus din nou proiectul, iar recent, cercetători ruși au reluat tema, sugerând că progresele tehnologice de după anii '80 ar putea facilita realizarea acestuia.
Istoricul american Paul Josephson a afirmat că Rusia, ca un imperiu al resurselor, ar putea colabora cu China pentru a transfera apă din Siberia în regiunile agricole ale Chinei, ceea ce ar putea transforma din nou această inițiativă într-o realitate.
