Sculpturile lui Liviu Bumbu, o meditație asupra trecerii și spiritului

Opera sculptorului Liviu Bumbu este considerată de muzeograful Eduard Constandache ca o cartografiere subtilă a unui spațiu interior sacralizat. În această lume, formele arhaice se întâlnesc cu o poezie a transcendenței, iar lucrările sale evocă un limbaj plastic misterios și riguros în același timp.

Potrivit site-ului viata-libera.ro, sculpturile lui Bumbu, precum „Porțile cerului” sau „Stâlpnici”, sunt create din materiale precum bronzul, pe care artistul le modelează cu o tensiune interioară remarcabilă. Constandache notează că opera sa explorează o geometrie simplificată, concentrată pe linii și gesturi verticale, dar care păstrează o încărcătură ideatică profundă. În aceste lucrări, ochii, spirala, crucea, mâna sau fereastra devin repere vizuale menite să creeze un alfabet sculptural personal, aproape ritualic.

Arta lui Liviu Bumbu nu ilustrează, ci invocă. Sculpturele sale sunt taceri din metal, simboluri ale rugăciunii sau fragmente ale unei cosmogonii personale. Timpul pare să fie suspendat în fața acestor opere, iar spațiul devine unul interior, arată publicația citată, care subliniază și relația dintre verticalitate și gravitatie, între semnul plastic și simbolul spiritual.

Conform sursei menționate, artistul dezvoltă o relație puternică între fragilitatea expresiei umane și permanența bronzului, creând o formă de spiritualitate sculpturală, modestă, dar profundă, înrădăcinată în arhetipuri și deschisă viziunii contemporane. Operele lui Bumbu nu doar că ilustrează, ci și evocă și invită la reflecție, fiind fragmente dintr-o cosmogonie personală, ce par a suspenda timpul și a transforma spațiul într-un interior plin de sens.