Muzeul de Artă Vizuală găzduiește în aceste zile expoziția „Templul interior” a sculptorului Liviu Bumbu din Cluj-Napoca, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAPR) și pictor bisericesc, gradul II, autorizat de către Comisia de Pictură Bisericească din cadul Patriarhiei Romăniei. Cum pășești în Sala „Ioan Simion Mărculescu” de la parterul instituție, ai senzația că ai pătruns într-o catedrală, spațiu sacru în care în loc de icoane și fresce cu sfinți, îngeri și secene biblice, vezi străjuind și dominând simezele sculpturi din bronz patinat și socluri din marmură, travertin sau granit, așezate pe postamente înalte din lemn, lucrate sculptural și ele, încât atmosfera creată este de solemnitate, reculegere și meditație. Sunt prezentate 26 de ronde-bosseuri din cele 38 aduse de artist la Galați, spațiul limitat nepermițând expunerea tuturor. Ele vor fi văzute totuși de gălățeni, fiindcă, așa cum aveam să aflăm de la sculptorul-muzeuograf Eduard Costandache, după închiderea de la Muzeul de Artă Vizuală, expoziția va fi transferată la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, prilej cu care vor fi expuse toate lucrările. Practicarea picturii bisericești și-a pus din plin amprenta pe creația lui Liviu Bumbu, sculpturile expuse fiind expresii ale unui univers spiritual în care simbolul și metafora plastică joacă rolul esențial în evocarea unor evenimente din mitologia biblică sau sunt inspirate de elemente de arhitectură religioasă și de recuzită liturgică. Cele două variante intitulate „Ecce Homo I și II” („Iată Omul!”) sunt o transpunere simbolică a expresiei din limba latină rostită de Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeei, atunci cînd l-a arătat mulțimii pe Iisus din Nazaret purtând pe cap coroana de spini și în mâna dreaptă o trestie drept sceptru, cerând poporului să se pronunțe cine dintre Acesta și tâlharul Baraba să fie grațiat și cine pedepsit, recunoscând că el nu i-a găsit nicio vină Celui Dintâi. Compoziția „Răstignire” surprinde imaginea sfâșietoare a crucificării Mântuitorului pe Dealul Golgota. Imaginea cuielor care-i străung palmele este înfiotătoare. Un grup de patru lucrări îi reprezintă simbolic pe autorii celor patru Evanghelii din Noul Testament: Matei, Marcu, Luca și Ioan („Evangheliști”). Alte lucrări sunt plăsmuiri metaforice ale pustincilor care trăiau izolați pe vârfuri de munte („Stâlpnici”), interpretări personale ale unui obiect de nelipsit din altarul oricărui lăcaș de cult ortodox - chivotul, caseta din argint în care se păstrează împărtășania („Chivot cu fereastră”, „Chivot cu amprentă, ochi și fereastră”, „Chivot cu ochi”) sau sunt reprezentări imaginare ale infernului („Tărtăria I și II”). Dincolo de motivul sau ideea materializată în carnația bronzului, ronde-bosse-urile lui Liviu Bumbu impresionează prin măiestria cu care sunt realizate. Artistul construiește cu rigoare, este un sensibil și subtil modelator, la el linia este simplificată, redusă la esențial, formele și volumele sunt armonioase, înscrise dinamic în spațiu.O atenție deosebită este acordată și detaliilor, sculptorul recurgînd de multe ori la incizii pe suprafața compozițională prin care figurează imagini simbolice, care conferă și amplifică ansamblurilor nota de mister. Liviu Bumbu, menționează curatorul expoziției, sculptorul-muzeograf Eduard Costandache în prefața catalogului manifestării, „dezvoltă o realație puternică între verticalitate și gravitație, între semn plastic și simbol spiritual, între fragilitatea expresiei umane și permanența bronzului. În această tensiune apare o formă de spiritualitate sculpturală, fără ostentație, dar profundă, înrădăcinată în arhetipuri și totodată deschisă unei viziuni contemporane. Lucrările lui Liviu Bumbu nu ilustrează, ele invocă. Sunt tăceri din metal, semne ale rugăciunii, fragmente dintr-o cosmogonie personală. În fața lor, timpul pare suspendat, iar spațiul devine interior”.