La ultima întâlnire a Cenaclului Noduri și Semne, Loredana Tudor Tomescu și Dorian Stoilescu au citit fragmente din volumele lor viitoare, "Când poezia o citesc numai poeții" și "Vitralii în lumina de vară". Evenimentul a inclus poezie și proză, fiind apreciat pentru diversitatea stilistică și profunzimea tematică, după cum notează %source% în comentariile serii.
👉Fragmente din proză și poezie evidențiază amintiri și trăiri profunde
Un pasaj din nuvela "Amintirea ierbii", scrisă de Dorian Stoilescu, evocă nostalgia și tensiunea copilăriei, când spațiul verde din jurul blocului dispărea treptat, înlocuit de construcții și zone închise cu câini. „Și-i credeam în stare să sară gardul la noi dacă se înfurie”, mărturisește autorul, surprinzând frica și sentimentul de pierdere. Într-un poem intitulat "Adormire", DS exprimă dorința de schimbare și renaștere, folosind o imagine onirică a unui tren ce duce spre o altă realitate, plină de speranță și evadare din prezent.
Loredana Tudor Tomescu oferă, la rândul său, imagini metaforice puternice, precum în poezia "În mână țin semințele mărului", unde „șapte meri tineri” devin simboluri ale vieții și creației continuate. Autoarea discută și ironia în poezie, dar și dilemele legate de forma scrisă – folosirea cifrelor versus literelor –, arătând că esența poeziei rămâne neatinsă indiferent de format.
👉Reacții critice evidențiază contraste și complementarități între cei doi autori
Anca Șerban Gaiu a subliniat originalitatea și tensiunea din poezia lui Dorian Stoilescu, descriind-o drept „ancorată în realitate” și profundă emoțional, cu note de suprarealism ce reflectă o lume dură și degradată. În cazul Loredanei Tudor Tomescu, a observat o ironie subtilă și o exegeză a suferinței, susținută de o expresie poetică adecvată pentru recitare, ceea ce conferă textelor sale o calitate captivantă.
Andrei Velea a remarcat diferența dintre stilurile celor doi, dar și punctele lor de apropiere, apreciind poemul „Mergând mai departe” ca fiind deosebit și accesibil. Ecaterina Păun a făcut o paralelă a poeziei LTT cu Marin Sorescu datorită ideii de rimă interioară și a găsit proza impresionantă, amintind de filme și scrieri ce evocă natura și memoria, cum ar fi „Iarba verde de acasă” și „Fire de iarbă” de Walt Whitman.
